Astăzi celebrăm cultura românească în întregimea ei: vie, stratificată, curajoasă. O cultură care nu începe și nu se termină cu o epocă, ci se construiește prin continuitate—din mit, din ritual, din limbă, din creație.
Cultura română are rădăcini adânci, precreștine, care nu pot fi ignorate fără a ne falsifica propria identitate. Spiritualitatea dacică, cultul naturii, simbolistica solară, relația sacră cu pământul și ciclurile vieții sunt temelia pe care s-au așezat, în timp, influențele ulterioare. Ele nu sunt „folclor decorativ”, ci memorie vie, transmisă prin obiceiuri, sărbători, artă populară și mental colectiv.
Peste acest strat originar s-au suprapus literatura, filosofia, arta și gândirea modernă, dând naștere unei culturi capabile să dialogheze cu lumea fără să-și piardă specificul. De la mit la metafizică, de la colind la poezie, de la sat la oraș, cultura românească a știut să se transforme fără să se dezrădăcineze.
Ziua Culturii Românești, legată simbolic de numele lui Mihai Eminescu, nu este doar un omagiu adus trecutului, ci o responsabilitate față de viitor. Cultura nu se conservă prin tăcere, ci prin asumare, studiu, creație și libertate de expresie.
Să avem curajul să ne cunoaștem toate rădăcinile. Doar așa putem construi o identitate culturală matură, onestă și demnă—una care nu exclude, nu neagă și nu se teme de propria profunzime.
La mulți ani Culturii Române!